Rovigilantes's Blog


Cenaclu la Planetariu Suceava de 8 martie 2013
Martie 15, 2013, 9:31 am
Filed under: Uncategorized

De 8 martie ar trebui sa fie plin de fete,

Tinerele talente-si vor da talente,
Talentele de varst-a doua, putin mai lente,
Vor da doar ghivece si buchete.
Fetele ne vor zimbi frumos, vor suspina putin, cochete…
Eu am venit azi doar s-arunc ochiade la planete.
Fara lunete.
Nu am noroc. E innorat. Stau la cenaclu, deci n-am regrete.
E clar ca mint… azi am dorinti concrete:
Sa-mi vad prozatorii si poetii, iar eu sa sed si sa-mi las plete.
Fetele cu buchete ne vor citi sonete,
Iar cei mai virili cu siguranta opere complete.
Vom aplauda s-apoi vom lovi sub centura chiar si lucrari corecte.
Croseu de dreapta, upercut si cateva directe,
Si de-nervare vom sari din ghete,
Iar la sfarsit, dupa discutii desuete
Satui de plante, literatura si planete
Ne vom sui in taximetre
Spre FINAL DESTINATION, sa ne-mbatam baieti si fete.



Boby
Ianuarie 25, 2013, 4:46 am
Filed under: Uncategorized

 Tanarul Azorel, ca altfel nu stiu cum sa-i spun fara sa-l jignesc, a descoperit ca pe alocuri are lacune. Descoperind ca are lacune, inseamna, fara putinta de tagada, ca el,  tanarul Azorel, ca altfel nu stiu cum sa-i spun fara sa-l jignesc, devenise mai destept decat fostul tanar Azorel, ca altfel nu stiu cum sa-i spun fara sa-l jignesc.

 

In seara in care a stat pe malul marii singur, pentru ca il parasisera prietenii dintr-un motiv destul de simplu – respectiv, nu mai avea nimic de spus – s-a gandit cum mama dracului sa plece acasa fara sa strice echilibrul perfect ce i-l oferea mama natura. S-a certat voit… initial cu el insusi, apoi cu niste crabi ce tocmai isi faceau si ei siesta prin preajma, apoi cu niste pescari beti si intarziati, nu pentru ca avusesera mult de munca, ci pentru ca nu voiau deloc sa se duca acasa la neveste, sa nu riste sa-i certe pentru lipsa acuta de peste si pentru  lipsa de acuta de dorinta de a inainta in cariera.

 

Nevestele in schimb, in loc sa toarca precum pisica, adica sa sune bine si in esenta sa nu faca nimic, asa cum le spunea traditia, s-au apucat sa lupte pentru pace, pentru egalitate, pentru orice, imprietenindu-se intre ele, conclavul dezvoltadu-se de la zi la zi, cu tite perfecte, cu funduri rotunde si cu multe, multe circumvolutiuni.

 

Asa de mult am povestit despre pescari si despre nevestele lor, incat am uitat de tanarul Azorel, ca altfel nu stiu cum sa-i spun fara sa-l jignesc. Acest lucru cred ca s-a intamplat  ca urmare fireasca a unui fapt simplu: sunt mult mai interesanti crabii, pescarusii  (de astia am omis sa va povestesc), pescarii  ratati si nevestele lor frumoase si realizate (prietene intre ele), gingasia titelor, fundurile rotunde si bulbucii circumvolutiunilor.

 

Azorel, trebuie sa-ti schimb numele…nu vreau sa te mai jignesc…de acum incolo te vei numi Boby!



Era soare
Ianuarie 23, 2013, 10:38 pm
Filed under: Uncategorized

Mâna dragă-n mâna dragă,
Mâna dragă-n mâna moale,
Mâna moale-n mâna moale,
Mâna moale-n mâna fermă,
Mâna-n frică mâna-aşteaptă,
Mâna-aşteaptă până doare,
Mâna doare şi se minte,
Mai apoi mai pierd şi-un dinte,
Unde dracu-i mâna dragă
Ce-o gasisem cu-ntâmplare
Şi răbdare?…
Era soare…



Adapost
Ianuarie 23, 2013, 10:36 pm
Filed under: Uncategorized

Pierdem timpul cu placere. Avem dezbateri de genul:
Sacru sau profan?
Materialist sau doar pentru suflet?
Viata intru sobrietate sau boemie?
Poti trai fara dragoste si prieteni?
Poti trai singur?

Nu am tras niciodata o concluzie.
Eu, de curand, am incetat sa-mi mai pun intrebari.

Pentru mine viata s-a simplificat considerabil. Mi-a venit apocalipsa. Sunt un mort viu, dar bizar, acum parca sunt mai stapan pe mine. Am pierdut tot, si, ciudatenia dracului, parca e noua mea rezurectie. Poate, in sfarsit, ma maturizez. Asta nu stiu daca e de bine
sau de rau. Mi se pare ca imi pierd simtul umorului, dar exista si o parte pozitiva…parca nu mai sunt asa arogant ca altadata.

Pornitul de la zero are si alte avantaje. Nu poti porni spre minus infinit,,,sau poate e posibil…nu stiu…
A propos de “nu stiu”…in sfarsit recunosc ca nu stiu nimic si incep sa nu ma mai implic in discutii aiurea. Ma uit, ascult, sau simulez ca ascult, zambesc cand e cazul, dau din cap in semn de intelegere cand imi este cautata privirea, sunt un auditoriu perfect…sau par ca sunt…
O sa spuneti ca asta e tot aroganta…nu e…cineva m-a invatat ca poti face oameni fericiti ascultandu-i si privindu-i in ochi. Traim intr-o epoca in care nimeni nu mai asculta pe nimeni si fiecare vrea sa se asculte pe el insusi, dar nu in fata oglinzii, ci sa se exhibe in Agora. Exact ca mine acum…

Imi doresc sa vina extraterestrii, sa le invat limba si sa ii rog sa ma angajeze sa le dau cu matura prin capsula temporala, sa ma plimb de colo-colo printre epoci si galaxii si din cand in cand sa ma opresc in date importante ale vietii mele sa imi corectez greselile…Vedeti? Numai prostii emit…Inca nu ma maturizez…

Si totusi…cred ca cele mai frumoase clipe din viata sunt greseli perfecte…



Semne
Noiembrie 17, 2012, 7:10 am
Filed under: Uncategorized

Demult, parca nici nu mai stiu exact cand, de fiecare data cand mi se aratau semne din senin sau din ploaie, ma pripeam  sa trag concluzii optimist-credule despre ce ar putea previziona semnele alea, si, culmea, aveam dreptate…sau noroc. O vreme cand semnele prefigurau o existenta placuta. Apoi semnele optimiste s-au transformat pe tacute in pesimiste,si asta s-a intamplat din cauza ca m-am purtat prosteste cu mine si cu lumea buna.  De vreo doi ani, ma urmareste peste tot un treisprezece. Dar eu nu cred in puterea nefasta a lui treisprezece. Voi ramane (sau redeveni)  optimist, ingenuu, fraier asumat cu sange rece si cu zambetul pe buzele mele si ale altora  toata viata. Semnul cel nou imi spune ca daca sunt hain nu merge nimanui bine. Am aflat asta de la cea mai importanta si frumoasa persoana. O Pasare Maiastra.



RATARE
Octombrie 26, 2012, 7:24 am
Filed under: Uncategorized

CAPITOLUL  1

 Sunt decretel. Tata nu m-a dorit. M-a dorit Ceausescu. Asa incat m-am nascut.

 

CAPITOLUL  2

 Cand am implinit un an m-am imbolnavit de adeno-flegmon latero-faringian…Imi place cum suna…Habar nu am ce inseamna, dar doctorii au stabilit ca urma sa crap..sase luni de coma…nu am crapat…M-a salvat mama ce mi-a dat de mancare cu o seringa printr-o gaura in gat…

 Cica boala as fi luat-o de la pisici…de la parul de pisica…Toata viata am iubit pisicile…Le-am pupat…

 

CAPITOLUL  3

 Dupa aceea am urmat sa-mi traiesc viata intr-un mod foarte bizar…Ba ma bucuram ca am prieteni, copil si iubita, ba nu vroiam sa traiesc pentru ca ii pierdeam…

 

EPILOG

 Cred ca asta e viata mea, si a altora, pe scurt…



Amintiri din rockilarie – O Vama Veche (autocenzurat)
Septembrie 26, 2012, 8:35 pm
Filed under: Uncategorized

Cred ca era prin ’92…sau ’93…nu conteaza prea mult…
In vara cu pricina toate fetele de pe plaja aveau mancarimi si simulau inteligenta. Suna misogin…nu sunt…sunt realist. De fapt, preocupati in pricipal de beutura, fetele treceau pe un plan indepartat.
Asa se intampla cu fetele…cu cat pari mai distant sau mai dezinteresat, ele vor sa-si demonstreze lor ca sunt cuceritoare, nu neaparat ca se indragostesc. E posibil sa fie si altceva…cand esti beat si mai prost decat esti, spui gogomanii simpatice si pari interesant…cam atat despre asta, ca mai am putin si il pun la punct pe Freud…
Prietenul Rudy era facut responsabil de obicei cu facutul pe placul fetelor, canta la chitara cu caietul cu versuri in fatza, iar fetele sedeau in cur in jurul focului si de la prima zdranganeala (am folosit o licenta poetica, de fapt fratele Rudy chiar canta binisor), isi puneau capul in piept sa le cada pletele in nisip si incepeau o balanganeala din gat, semn ca simteau muzica.
O craiasa mai inchisa la culoare din Bucuresti, Mela pe numele ei de artista, daca cumva baga Rudy vesnicele acorduri de blues, incepea sa chiraie fara versuri…auaauuu aauauuua auauauauuauauaaaaa….
Treaba asta tinea destul de mult, ca bluesul se termina greu si beutura se gasea moca la noi la corturi tot timpul. Eu cu pretenul Stabu ne enervam ades primii si, ca sa nu comentam, incepeam sa urlam mai dihai si mai afonic decat Mela…
Fata se simtea lezata, iar noi fericiti.

Dimineata ies din cort pe la 6 jumatate…nu puteai sa stai mai mult, soarele facea sera si transpirai si pe creier.

Mahmur, avand in gura un gust de parca mi-ar fi fatat pisica pe limba, gasesc fix la intrarea casutei portabile un bidon, PET, de doua virgula cinci kile…lichid transparent.
Apa dulce la ora aceea in Vama era destul de greu de gasit, mai degraba primeai bere moca de la prietenii de pierde-vara si ficat.

Trag din butelca cu setea adunata peste noapte, mult, nu stiu cat…
La un moment dat mi se blocheaza gatul si mintea…imi dau seama ca era dublu rafinat, tot de mine adus de acasa, in scopul de a fi economicos in vacanta…
Ca sa nu scot inapoi, inghit, inghit, inghit, inghit, inghit, inghit….inghit…
Gata…nu se face, in semn de respect fata de cerealele ce au fost la baza celor 98 de grade, sa vomit “au bord du La Mer Noir”…
Fumez, imi frec un ness, mi-e bine, frec o chitara, ragai multumit…

Iese Florian in buza cortului, se uita cu riduri la mine si ochii mici.
-Ce drecu freci cobza aia dis di morning? Esti tembel?
-Da.
-Ai apa?

Ii fac semn din cap catre sticla de plastic (expresia “sticla de plastic” pentru mine e un paradox).
Bea cu sete mare si el. Mult. Ca mine.
Inghite, inghite, inghite, inghite, inghite, inghite…inghite…Ca mine…
Cu vocea gajaita, reuseste sa spuna:
-Te bag in …!
-OK

Si vine langa mine sa lalaim impreuna.
Pe rand ies toti din cort si perpetuam jucaria. Multa gasca bea din “apa” grea…

Pe la 10 suntem toti in formatie, urlam pe malul marii.
Apa tare e in sistem, suntem fericiti si tineri…
Mela se apropie circumspecta…se gandea ca e loc de un blues…Nu e…Hahaim toti ca nerozii si urlam ca lupii fiecare in legea lui un blues care nu exista. Violent si plin de porcarii…Rudy cu chitara ne sustine. Fetele nu mai dau din par. Vremea hippioteniei a trecut…Incepe punk-ul…

Auzim de la prietenii timisoreni cum ca in Vama Veche au venit doua englezoaice ce sustin ca e locul si momentul in care poti sa-ti gasesti jumatatea.
Ne intrebam retoric, ce dracu cauta oamenii civilizati in tara noastra… nici nu credem prea tare istoria asta…

Seara mergem la Englezu’ , carciumar poreclit asa ca era scrobit, respectuos fata de clienti, dadea si pe datorie, ne aducea la comanda vinul pe care-l voiam noi …culmea…numai de ingleji discutam azi…

Ne trantim in curtea omului pe beton, e mai comod si ni se pare mai racoare…

Asta e senzatia de bine…fiecare cu o litra de “Colinele Dobrogei”in fata, radem de Mela si de bluesul ei de cacao…

Arat cu capul spre poarta…
-Fratilor, cred ca povestea cu englezoaicele e adevarata…

Si ma uit prostit catre inaintarea ratzushcoida a doua domnisoare rotunde…nu exagerez…rotunde…

Toata lumea a tacut. Apasator. Zic (matur):
-Am belit-o…
Ei:
-Si noi…

Evident, fetele din vest, vin fix la noi…altii nu erau pe acolo…
Educata frumos de acasa, se prezinta prima, dind mana pe rand cu fiecare dintre noi:

Hello, my name is Emma Hart… mandra de numele fix ca in roman…
mmm ..mmm
Hello, my name is Emma Hart
mmm ..mmm
Hello, my name is Emma Hart
mmm..hhmmm…
Ajunge si la mine, eu tot intins ca un limax…
Hello, my name is Emma Hart
A big one, huh?

Ai mei se tologesc pe jos (la propriu) de ras, Emma Hart nu rezista cu inima, pleaca cu prietena ei ramasa neprezentata din ograda, a doua zi din Vama, sunt convins ca in a treia zi din tara…

Sunt convins si acum ca eu am distrus relatiile externe si diplomatia romana…